Durere...

      Am ajuns sa'mi simt inima cum plange de durere, sa simt un gol nesfarsit in suflet umplut de durere.
Nu te condamn pentru asta, doar ca puteai sa eviti asta avand in vedere ca si tu stii cum e.
      Stiu ca nu o sa inteleg niciodata de ce...si mi'e greu sa opresc prima lacrima din suvoi sa nu cada dar am scapat'o alaturi de multe altele. Imi vine sa tip, sa urlu, sa strig....si trig la cer indurerat in speranta ca ma va auzi cineva si va face ca toate astea sa dispara, sa nu mai existe sa stearga cu buretele tot. STIU:cer imposibilul, dar pana si imposibilul devine posibil, cu timpul, iar timpul nu iarta, trece, si trece, si trece, si simt fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda, si toate mi se par zile.
      Ma simt singur, ma simt ca un zombi fara suflet, iar sufletul fiind inlocuit cu o durere incurabila dar tratabila in timp.
      Imi vine greu sa uit acele cuvinte, ma macina, imi sfasie inima cu fiecare litera, de la prima pana la sfarsit "nu te (mai) iubesc", si ma intreb de ce acum, cand incepusem sa cred ca va fi iar totul bine, de ce acum cand credeam ca te'ai schimbat, de ce acum cand am inceput sa te iubesc mai mult, si mai mult.
DE CE ACUM, DE CE, DE CE???