The end!

      Si da, pot sa zic ca am trecut si peste tine, cu bine cu rau. Toate sentimentele care le'am avut pentru tine s'au stins, si s'au stins de'a binelea. Nu le mai simt. Nu mai simt nimic pt tine, absolut nimic. Ce'a ramas, au ramas doar amintirile, si faptul ca te cunosc, in rest nimic in plus.
      De azi pot sa spun ca sunt pregatit pentru o noua relatie, pentru o noua iubire, sa incep sa tin la altcineva, cu retineri, dar o sa gasesc acea fata la care o sa tin.
      Cu toate ca alta ca tine nu mai gasesc, cum ziceai tu, dar problema e, ca nu vreau sa mai gasesc, chiar nu vreau, nu te mai simpatizez de loc. Chiar si alintaturile tale nu mai au farmec asupra mea, nu mai am puncte sensibile pentru tine, nu mai am nimic pentru tine.
      Oricum is fericit ca am trecut si de tine, mai fericit ca niciodata, poate ca asta e cadoul de la mos craciun, poate ca Dumnezeu mi'a auzit rugile, sa te uit, sa  nu mai simt nimic pentru tine. Si ghici ce???!! ASA E!!! :X

Tic tac, tic tac.

      Tic tac, tic tac. Da timpul e limitat, nu mai am timp de prostii, e timpul sa trec mai departe.
     Am acceptat sa'ti fiu umarul pe care sa plangi, dar daca tu crezi ca nu imi pasa...at asa sa fie. Mai mult de atat nu pot sa fac. Si tre sa pun si eu punct, cum ai pus si tu. Fiecare cu alegerile lui. Suntem responsabili de alegeri, si de aceea tre sa ni le asumam.
      Oricum, am promis, promisiunea e mai rea ca datoria. Am sa'ti fiu alaturi, promit.

Asta e realitatea...

       Am trait cu speranta, ca sa raman cu amarul. Pe zi ce trece regret tot mai mult tot ce a fost, si ajung sa cred ca e mai bine fara tine langa mine. Fete, fete mai sunt.  Da mai sunt. De iubit, stiu ca am sa iubesc din nou, poate nu la fel de mult, dar poate mai mult.
       Actiunile noastre ne definesc ca persoana, ne spune cine suntem si cine nu. Faptele vorbesc de la sine.

      Si da, am vorbit cu mine, si mi'am zis ca AJUNGE FRAIERE, meriti mai mult, nu tre sa mai suferi, fericirea e la doi pasi de tine, doar ca nu o vezi. Si nu, nu o vad, dar uitandu'te pe tine, dantu'te pe tine din inima mea afara am sa o vad, am sa vad luminita de la capatul tunelului, iar EA va fi acolo, dandu'mi o mana de ajutor, si o sa ma invete sa iubesc din nou.
      Din "te iubesc infinit" cum obisnuiai sa imi zici, ai ajuns la  un "nu te (mai) iubesc" mai mult decat sincer.
       Totul a fost pe neasteptate, eu am fost de vina, ca m'am increzut din nou in tine, ca am avut din nou incredere in tine, ca am crezut ca chiar ma iubesti, dar nu'i nimic, am sa trec si peste asta, si amm sa fiu bine, si am sa uit, si cand am sa privesc in urma, si cand am sa'mi aduc aminte de clipele petrecute impreuna...nu o sa mai simt nimic.

Din nou...

      Din nou aceleasi sentimente, aceleasi ganduri, patrund in suflet si ma trimit cum gandul la tine, si nu imi dau pace, si nu mai am somn. Credeam ca de data asta o sa fie mai usor, dar nu, e la fel de greu si la fel de apasator.

O ultima dorinta

       As vrea sa ma tin la piept pentru ultima oara, as vrea sa ma strangi in brate pentru ultima data, as vrea sa ma saruti numai cum tu stii pentru ultima oara.

      Toate ganduri ma duc la tine, si nu stiu de ce :-<, si mai vreau o ultima noapte, un ultim sarut, o ultima imbratisare de rams bun, de adio, de despartire, de tot ce a fost.

....

Din nou acelasi sentiment de disperare, de singuratate...ganduri peste ganduri, nelamuriri, intrebari, amintiri...:-<

Durere...

      Am ajuns sa'mi simt inima cum plange de durere, sa simt un gol nesfarsit in suflet umplut de durere.
Nu te condamn pentru asta, doar ca puteai sa eviti asta avand in vedere ca si tu stii cum e.
      Stiu ca nu o sa inteleg niciodata de ce...si mi'e greu sa opresc prima lacrima din suvoi sa nu cada dar am scapat'o alaturi de multe altele. Imi vine sa tip, sa urlu, sa strig....si trig la cer indurerat in speranta ca ma va auzi cineva si va face ca toate astea sa dispara, sa nu mai existe sa stearga cu buretele tot. STIU:cer imposibilul, dar pana si imposibilul devine posibil, cu timpul, iar timpul nu iarta, trece, si trece, si trece, si simt fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda, si toate mi se par zile.
      Ma simt singur, ma simt ca un zombi fara suflet, iar sufletul fiind inlocuit cu o durere incurabila dar tratabila in timp.
      Imi vine greu sa uit acele cuvinte, ma macina, imi sfasie inima cu fiecare litera, de la prima pana la sfarsit "nu te (mai) iubesc", si ma intreb de ce acum, cand incepusem sa cred ca va fi iar totul bine, de ce acum cand credeam ca te'ai schimbat, de ce acum cand am inceput sa te iubesc mai mult, si mai mult.
DE CE ACUM, DE CE, DE CE???

Un volum de iubire!

Am tot scris pe aceste blog despre o poveste de dragoste...o poveste de dragoste care nu se va uita usor. Si imi voi aminte poate cu drag sau poate ca nu de aceasta poveste. M-a marcat, si nu doar in sensul rau. Am invatat unde sa ma opresc si unde sa zic "hai ca mai merge, doar o singura data!". Cu totii meritam cate o sansa in plus(mai mult sau mai putin).

Insa mai mult nu s'a putut. A trebuit sa pun stop o data si o data. Prea mult rau, si-n acest mult rau s-a gasit si un bine. O raza de speranta. Puterea de spune NU definitiv si irevocabil:)). Stiu am mai zis-o de multe ori.

Asta-s eu!

Dar viata merge mai departe cu bune cu rele sau cu amandoua. ;))

C-am atat pentru moment.

Un an!

POVESTEA MEA DE IUBIRE!
De multe ori m-am gandit.. cum ar fi ? cum ar fi sa fiu eu in locul lor.. sa am si eu pe cineva.. care sa ma protejeze, sa ma iubeasca, sa simta ca eu sunt totul pentru ea...asa cum intalneam la prietenii mei, adevarate povesti de dragoste.Izvoar nesecat de inspiratie de-a lungul veacurilor pentru milioane si milioane de carti - dragostea... m-a atins si pe mine.Lacrimam.. la impresionantele povesti de dragoste dar nu credeam ca vreodata eu ,mai ales la o diferenta varsta destul de mare, voi simti la fel.Dupa relatii... esuate,in care incercam sa ma agat de o mica iluzie.. o mica speranta ca am gasit in final pe cineva cu care sa-mi petrec tineretea,cu un gust amar descopeream ca nu era EA..cea pe care o cautam..T, N, C, I,... doar niste nume acum.. au trecut prin viata mea.. ca un fulger ce strabate cerul.. in mijlocul unei tumultoase furtuni.

O furtuna era si sufletul meu atunci cand am cunoscuto..pe cea care detine inima mea si azi. Oscilam intre doua relatii fara sens, in care la un moment, imi pusesem sperante ,care insa s-au dovedit a fi zadarnice.. deoarece fetele respective nu erau pentru mine.De ultima.. am crezut ca m-am indragostit. Am suferit.. si poate si acum o privesc ca o nostalgie, dar nu pentru ca as iubi-o.. nu... cu siguranta nu, ci o nostalgie la gandurile pe care le nutream atunci, la visele pe care mi le facusem... in legatura cu o persoana.. care doua saptamani mai tarziu avea sa ma paraseasca fara nici o remuscare.
Nu am inteles niciodata de ce am considerat eu ca ea era potrivita pentru mine... sa fi fost o provocare.. sa fi fost orgoliu..sau furia unei neimpliniri.. nu stiu.. dar ma bucur ca s-a terminat, ca nu imi mai ocupa gandurile si nu mai sunt coplesit de tristete, cum eram o data chiar daca ii pronuntam doar numele.
In fine...totul a trecut! Si am intalnito pe ea!

Dupa o prima intalnire.. cu emotii de tot felul.. am spus �DA� vreau sa fim impreuna...si vreau sa cred ca va fi ceva de viitor...a si fost.. Am inceput neincrezatori.. ca apoi sa ne iubim ca doi nebuni.. (care nu percepeam viata unul fara altul). Relatia noastra a evoluat bine,fara surprize,.. ca in alte dati.Era o fata delicata..sincera, tandra, copilaroasa. Ma iubea.

Dariana e diferita de toate fetele pe care le-am intalnit.Desi nu am avut relatii sexuale.. mi-a demonstrat cat poate fi de tandra... asa cum poate mai rar gasesti astazi.. Dupa un an..trupul sau (din cauza caruia era uneori complexat..s-a mai implinit).. dragostea noastra e pe culmi.. iar noi.. zilnic ne tinem calea unui altuia.. nu puteam sta unu fara celalat ... suntem vitali unul pentru altul.. si chiar si acum dupa un an.. nu putem..sta o zi unul fara celalat.Relatia cu ea a dat nastere in mine unor sentimente noi.. pure.. prea frumoase pentru o lume atat de rea. Dimineti in sir.. ma trezesc cu gandul la el.. si la relatia noastra.Zambesc, sunt fericit..am parte de ceva unic.Poate nimeni nu poate sti cu adevarat cat ne iubim.. insa persoanele ce ma inconjoara au inteles totusi ca de data aceasta �e altceva...e ceva nou pentru amandoi�.

Oare e dragoste? Oare e obisnuinta? Oare e obsesie? Oare ce e???

Oare e dragoste???-> sa vedem: sunt dispus sa risc pe pt ea??? Eu zic ca da, am riscat si cu libertatea pentru ea. Oare de ce??? Pentru ca nu vreau sa o vad ca sufera??? Probabil ca da! Oare pentru ca tin la ea??? ... Da!!! Oare pentru ca simt ceva pentru ea??? Mai mult ca sigur. Oare pentru ca o iubesc??? Ma dau pe mine deoparte pentru ea, pentru o fata de 14-15 ani, pentru o fata pe care o iubesc si fac aproape daca nu chiar orice sa o fac fericita si sa'i fie iei bine.