The end!

      Si da, pot sa zic ca am trecut si peste tine, cu bine cu rau. Toate sentimentele care le'am avut pentru tine s'au stins, si s'au stins de'a binelea. Nu le mai simt. Nu mai simt nimic pt tine, absolut nimic. Ce'a ramas, au ramas doar amintirile, si faptul ca te cunosc, in rest nimic in plus.
      De azi pot sa spun ca sunt pregatit pentru o noua relatie, pentru o noua iubire, sa incep sa tin la altcineva, cu retineri, dar o sa gasesc acea fata la care o sa tin.
      Cu toate ca alta ca tine nu mai gasesc, cum ziceai tu, dar problema e, ca nu vreau sa mai gasesc, chiar nu vreau, nu te mai simpatizez de loc. Chiar si alintaturile tale nu mai au farmec asupra mea, nu mai am puncte sensibile pentru tine, nu mai am nimic pentru tine.
      Oricum is fericit ca am trecut si de tine, mai fericit ca niciodata, poate ca asta e cadoul de la mos craciun, poate ca Dumnezeu mi'a auzit rugile, sa te uit, sa  nu mai simt nimic pentru tine. Si ghici ce???!! ASA E!!! :X

Tic tac, tic tac.

      Tic tac, tic tac. Da timpul e limitat, nu mai am timp de prostii, e timpul sa trec mai departe.
     Am acceptat sa'ti fiu umarul pe care sa plangi, dar daca tu crezi ca nu imi pasa...at asa sa fie. Mai mult de atat nu pot sa fac. Si tre sa pun si eu punct, cum ai pus si tu. Fiecare cu alegerile lui. Suntem responsabili de alegeri, si de aceea tre sa ni le asumam.
      Oricum, am promis, promisiunea e mai rea ca datoria. Am sa'ti fiu alaturi, promit.

Asta e realitatea...

       Am trait cu speranta, ca sa raman cu amarul. Pe zi ce trece regret tot mai mult tot ce a fost, si ajung sa cred ca e mai bine fara tine langa mine. Fete, fete mai sunt.  Da mai sunt. De iubit, stiu ca am sa iubesc din nou, poate nu la fel de mult, dar poate mai mult.
       Actiunile noastre ne definesc ca persoana, ne spune cine suntem si cine nu. Faptele vorbesc de la sine.

      Si da, am vorbit cu mine, si mi'am zis ca AJUNGE FRAIERE, meriti mai mult, nu tre sa mai suferi, fericirea e la doi pasi de tine, doar ca nu o vezi. Si nu, nu o vad, dar uitandu'te pe tine, dantu'te pe tine din inima mea afara am sa o vad, am sa vad luminita de la capatul tunelului, iar EA va fi acolo, dandu'mi o mana de ajutor, si o sa ma invete sa iubesc din nou.
      Din "te iubesc infinit" cum obisnuiai sa imi zici, ai ajuns la  un "nu te (mai) iubesc" mai mult decat sincer.
       Totul a fost pe neasteptate, eu am fost de vina, ca m'am increzut din nou in tine, ca am avut din nou incredere in tine, ca am crezut ca chiar ma iubesti, dar nu'i nimic, am sa trec si peste asta, si amm sa fiu bine, si am sa uit, si cand am sa privesc in urma, si cand am sa'mi aduc aminte de clipele petrecute impreuna...nu o sa mai simt nimic.

Din nou...

      Din nou aceleasi sentimente, aceleasi ganduri, patrund in suflet si ma trimit cum gandul la tine, si nu imi dau pace, si nu mai am somn. Credeam ca de data asta o sa fie mai usor, dar nu, e la fel de greu si la fel de apasator.

O ultima dorinta

       As vrea sa ma tin la piept pentru ultima oara, as vrea sa ma strangi in brate pentru ultima data, as vrea sa ma saruti numai cum tu stii pentru ultima oara.

      Toate ganduri ma duc la tine, si nu stiu de ce :-<, si mai vreau o ultima noapte, un ultim sarut, o ultima imbratisare de rams bun, de adio, de despartire, de tot ce a fost.

....

Din nou acelasi sentiment de disperare, de singuratate...ganduri peste ganduri, nelamuriri, intrebari, amintiri...:-<

Durere...

      Am ajuns sa'mi simt inima cum plange de durere, sa simt un gol nesfarsit in suflet umplut de durere.
Nu te condamn pentru asta, doar ca puteai sa eviti asta avand in vedere ca si tu stii cum e.
      Stiu ca nu o sa inteleg niciodata de ce...si mi'e greu sa opresc prima lacrima din suvoi sa nu cada dar am scapat'o alaturi de multe altele. Imi vine sa tip, sa urlu, sa strig....si trig la cer indurerat in speranta ca ma va auzi cineva si va face ca toate astea sa dispara, sa nu mai existe sa stearga cu buretele tot. STIU:cer imposibilul, dar pana si imposibilul devine posibil, cu timpul, iar timpul nu iarta, trece, si trece, si trece, si simt fiecare ora, fiecare minut, fiecare secunda, si toate mi se par zile.
      Ma simt singur, ma simt ca un zombi fara suflet, iar sufletul fiind inlocuit cu o durere incurabila dar tratabila in timp.
      Imi vine greu sa uit acele cuvinte, ma macina, imi sfasie inima cu fiecare litera, de la prima pana la sfarsit "nu te (mai) iubesc", si ma intreb de ce acum, cand incepusem sa cred ca va fi iar totul bine, de ce acum cand credeam ca te'ai schimbat, de ce acum cand am inceput sa te iubesc mai mult, si mai mult.
DE CE ACUM, DE CE, DE CE???