Am trait cu speranta, ca sa raman cu amarul. Pe zi ce trece regret tot mai mult tot ce a fost, si ajung sa cred ca e mai bine fara tine langa mine. Fete, fete mai sunt. Da mai sunt. De iubit, stiu ca am sa iubesc din nou, poate nu la fel de mult, dar poate mai mult.
Actiunile noastre ne definesc ca persoana, ne spune cine suntem si cine nu. Faptele vorbesc de la sine.
Si da, am vorbit cu mine, si mi'am zis ca AJUNGE FRAIERE, meriti mai mult, nu tre sa mai suferi, fericirea e la doi pasi de tine, doar ca nu o vezi. Si nu, nu o vad, dar uitandu'te pe tine, dantu'te pe tine din inima mea afara am sa o vad, am sa vad luminita de la capatul tunelului, iar EA va fi acolo, dandu'mi o mana de ajutor, si o sa ma invete sa iubesc din nou.
Din "te iubesc infinit" cum obisnuiai sa imi zici, ai ajuns la un "nu te (mai) iubesc" mai mult decat sincer.
Totul a fost pe neasteptate, eu am fost de vina, ca m'am increzut din nou in tine, ca am avut din nou incredere in tine, ca am crezut ca chiar ma iubesti, dar nu'i nimic, am sa trec si peste asta, si amm sa fiu bine, si am sa uit, si cand am sa privesc in urma, si cand am sa'mi aduc aminte de clipele petrecute impreuna...nu o sa mai simt nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu